Porţia de viaţă

Ai grijă pe cine implici în visul tău

                9683_378999978852264_2123694959_n (1)   Ai grijă ce îți dorești pentru că s-ar putea să se întâmple. Ai grijă să nu îți dorești prea puțin pentru că s-ar putea să nu obții nimic. Ai grijă să nu îți dorești prea mult pentru că s-ar putea să fii dezamăgit.

               
                   Ai grijă la cei de lângă tine. Nu spera la mult de la ei dacă nici măcar ei nu speră la nimic. Nu îi visa în visul tău dacă ei nici măcar nu s-au gândit să viseze alături de tine. Ei ar putea fi ”prietenii” tăi, îi ști, le spui prieteni doar pentru că nu există un cuvânt mai apropiat, dar ai putea să le pui prietenia între ghilimele.

 
                  Învață să spui NU la momentul potivit dacă situația o cere. Dacă nu mai ai nevoie de ei sau pur și simplu îți pierzi timpul alături de ei, nu ezita să pleci. Nu îți lega fericirea de oamenii care habar nu au ce înseamnă să fii fericit.

 
                  În povestea aceasta, TU ai nevoie în primul rând de tine. Ai nevoie să fii acolo unde vrei și să faci ceea ce te face fericit. Aleargă în direcția visurilor tale, prinde curaj și nu-ți fie frică să pleci de lângă cei care stau pe loc așteptând să treacă timpul.

 
                 Ai grijă pe cine implici în visul tău și încearcă să ieși din umbra celor mulți și triști. Soarele este dincolo de nori.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , | Lasă un comentariu

Cum ar fi fost dacă totul era altfel?

 
 viata-e-un-joc
 
                 Oare conștientizezi îndeajuns de mult cât ești de norocos pentru toate lucrurile pe care le ai și pentru toate persoanele de lângă tine? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi cunoscut niciodată persoanele de lângă tine sau ce s-ar fi întâmplat dacă nu erai la momentul potrivit în clipa care poate ți-a schimbat viața?
 
                   
                         
                           Văd viața ca pe un joc. Intrăm în jocul acesta cu șanse diferite, unii dintre noi intră în joc cu multe avantaje, alții pornesc jocul având deja un picior în groapă. Urmează momentul în care fiecare își face o idee despre cum ar trebui să continue jocul, iar din acest moment intervin alegerile subiective. Fiecare își joacă cartea, unii riscă totul, alții riscă prea puțin. Unii își stabilesc ținte înalte, alții se mulțumesc cu puțin. Unii vor juca jocul până la final, fiind fericiți că se află în mijlocul lui, alții se vor considera dinainte învinși. Unii vor trișa, alții vor juca cinstit. Nici o strategie nu este greșită atâta timp cât pariul este câștigător.
 
                           Mă gândesc la alegerile pe care le-am făcut și care m-au schimbat. Mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi ales altfel. Cu siguranță povestea mea s-ar fi scris cu alte cuvinte și foarte probabil cu alte personaje. Sunt mulțumit de povestea mea, de jocul meu, chiar dacă mereu din el au făcut parte personaje destul de puține. De multe ori mi-a fost frică să aleg și m-am mulțumit să aștept. Uneori am riscat prea mult și la final am fost dezamăgit. Mi-am impus obiective înalte și m-am dedicat fiecărui lucru pe care mi l-am propus. Știu cum este să plângi de bucurie, dar știu și cum este să adormi plângând pentru momentele care nu ți-au ieșit așa cum visai.
 
                         Mereu ne întrebăm cum era dacă norocul schimba totul în favoarea noastră, dar de puține ori ne întrebăm cum era dacă norocul ne ocolea complet. Știu că putea fi mai bine, dar la fel de mult putea fi mai rău. Știu că în jocul acesta mulți au tras cartea câștigătoare, dar mulți nici nu au avut măcar șansa să tragă o carte.
 

                          Gândește-te la tine, la persoana care ești tu. Uită-te la persoanele pe care le ai lângă tine. Găsește în tine și în ele motivul care te face să zâmbești. Cu siguranță trebuie să fie unul. Dacă vrei un motiv în plus, nu ezita să îl cauți, iar dacă nu îl găsești, nu uita să te bucuri pentru cărțile pe care încă le ai și de jocul care încă continuă.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , | 1 comentariu

Căutând în noapte inspirație…

                   inspiration1  Am observat că inspirația mea e foarte jucăușă. Își alege într-un mod știu doar de ea momentul în care vine la mine și momentul în care mă părăsește. De obicei suntem prieteni noaptea.
                    Inspirația îmi este cel mai bun medicament și de multe ori cea mai bună prietenă. E acolo când am nevoie de ea și m-a trădat de puține ori. Ca orice prieten, mai pleacă de lângă mine, dar apare la fix în momentul în care trebuie să fie acolo.
 
                     E noapte și îmi caut inspirația. Aș putea face multe alte lucruri, dar mă mulțumesc să caut. Se spune că inspirația mea a plecat și mă așteaptă în viitor. Am rămas doar eu alături de gândurile mele (asta dacă nu pun la socoteală foile cu probleme de matematică care zac pe masă).

                    Știu că mă voi trezi de dimineață, dar mai știu că asta mă face fericit. Dimineață începe o altă zi din restul vieții mele. Sunt nerăbdător să fiu acolo, dar până atunci e momentul de acum. E ziua 10 din proiectul meu, ROAD 28 (28 zile, 6 examene, un singur plan), iar de astăzi fiecare noapte ar trebui să aibă valoarea ei. Poate sună ciudat, dar deabea aștept examenele. Le văd ca pe un joc, iar jocurile m-au făcut mereu fericit.

 
                      În perioada următoare, nu am nevoie nici de baftă, nici de succes. Am nevoie de mine și inspirația mea. Eu sunt aici, iar inspirația mea pare că este deja acolo. Care o fi rezultatul?
Categorii: Blog, Porţia de viaţă | Etichete: , | Lasă un comentariu

Dincolo de bagaje

                    1(4)              Am înțeles că trebuie să fi la locul potrivit, la momentul potrivit, cu bagajul potrivit. Poate că am fost la locul potrivit, la momentul potrivit, dar bagajul meu era neatrăgător. Nu au vrut să vadă dacă am ceva de valoare în bagaj, iar simpla mea prezență nu a contat. M-au respins și mi-au spus să revin altă dată cu un bagaj mai generos, unul mai dotat și mai greu (măcar cu 10 kg). Nu era nevoie de mine în filmul acela.
                                   
                                 Nimeni nu a putut să îmi explice de ce premiera „filmului” pe care îl aștept durează atât de mult. Apoi au încercat să mă mintă cu metafore, citate și alte artificii, cu vorbe care trebuie să vindece sufletul și mintea măcar până seara următoare.
                               
                                   Mi-au spus că trebuie să aștept, că ce este mai bun vine de acum și că lucrurile bune pentru mine sunt puse deoparte. Nu mi-au spus însă în care parte și nici măcar nu au putut să îmi explice de ce trebuie să aștept atât. În altă zi mi-au spus că norocul ți-l faci cu mâna ta, dar nu mi-au arătat cu (virgulă) care mână. M-au lăsat să cred că tot inspirația decide dacă am ales bine sau nu mâna potrivită pentru a-mi face norocul. Inspirație, să nu îi spun destin.     
                               
                                   Nu sunt un negativist, dar nici nu cred că ce este mai bun e pus deoparte, la fel cum nu cred că norocul ți-l poți face singur (acela nu se poate numi noroc). M-am săturat de vorbe frumoase la fel de mult cum m-am săturat să mă mint. Am obosit să caut la fel cum am obosit să nu găsesc.
 
                                  De fapt, răspunsul era la mine, iar vina era tot a mea. Am fost învins de proprile pretenții și am uitat să privesc puțin în spate. Cei care erau în fața mea aveau un bagaj mai frumos, iar CELE care erau în fața mea nu puteau privi în spate. Știu, nu bagajul contează, dar chiar și sufletul nostru stă închis într-un bagaj ce așteaptă a fi deschis.            
                                                                                                                                                    Va urma…                                                                                                                 
Categorii: Porţia de viaţă | Lasă un comentariu

Singurătate

Foaie amară,
         Început de primăvară…
                 Un banal desen, incertitudine în gânduri,
                           Versuri aruncate, singurătate în rânduri.
 
Un singur…actor,
        Într-un fals decor,
             O confuză poveste, săracă în priviri,
                       Strofe şi rime bogate…în amăgiri.
 
Desen învăluit în ceaţă,
        Primăvară, dimineaţă…
                 Goană după vise, mituri bătute de realitate
                         Trecut-au ore, câştigat-am singurătate.
singuratate
 
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Simulare

one-step-at-a-timeMâine am să fac un pas mare,
Am să-ţi spun tot ce mă doare.
Poate sunt timid, dar asta îmi doresc,
Orice ai spune, am să te iubesc.
 
Dacă tot avem o viaţă, mâine o trăiesc,
Voi paria pe sentimente, pare omenesc.
Mâine voi înţelege, cel puţin voi încerca,
Glasul surd din inima ta.
 
Pentru că mâine fac un pas mare,
Vreau să fi părtaşă la sărbătoare.
Dar mai întâi, vreau o simulare,
Azi, înainte de culcare.
                                                           
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Coincidenţă

boy in winterCe ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când noi vrem, dar alţii nu vor,
Când speranţe se sting, când visele mor.

Ce ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când am putea renaşte cu un gest atât de mic…
Când ne dorim, dar alţii nu îşi doresc nimic.

Ce ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când ardem de dorinţă, dar dorind nu se poate,
Când visăm acelaşi vis în fiecare noapte.

Ce ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când noi iubim, dar suntem plătiţi cu indiferenţă,
Parcă şi ieri a nins la fel, ce coincidenţă…

Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

A fi sau a nu fi… nostalgic

                          Început de săptămână. E luni şi deja mintea mea zboară la ziua de vineri. Am un moment de inspiraţie, am multe chestii în cap, dar nu am voinţa necesară să încep (să termin, cu atât mai puţin) tot ce mintea mea jucăuşă născoceşte.
                          Sătul de dramele de la televizor, încep a căuta prin arhivele camerei mele. Îmi găsesc un portret vechi  şi mă întreb dacă a trecut timpul, dacă am crescut sau dacă… amândouă. Într-un colţ apare anul… 1997 şi un sentiment nostalgic mă cuprinde.
                          Septembrie, toamnă, destul de frig. Dau de un dosar plin cu diplome din clasa I până în prezent. Într-o folie stau neatinse de ani buni 3 medalii cu valoare… Nu sunt de aur, nu sunt nici din argint, până la urmă nici nu contează din ce sunt atâta vreme cât ele mi-au demonstrat ceea ce ştiam… că nimic nu este imposibil! Lângă medalii, stă o poză de la un concurs de dans sportiv. Da… cândva am scris istorie şi inevitabil încă o scriu.
                         Ridic privirea, iar puişorul origami îmi face cu mâna la fel de vesel ca în primăvara anului 2012 când i-am dat viaţă. Probabil se simte nebăgat în seamă la fel ca şi jucăriile de pluş de pe dulapul vecin. Nu le-am uitat numai eu… şi timpul pare că le-a uitat.     
                         Timpul a reuşit să schimbe oameni şi locuri, dar probabil fiind la fel de timid ca şi mine, nu a putut şi nici nu va putea să schimbe ceea ce el a scris deja: istoria personală. Au rămas amintirile, visele şi poveştile, de orice fel ar fi ele. Restul, e curată nostalgie.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Clasa a-XII-a Ultimul început

                  Azi am început ultimul an de şcoală. Ultimul început, ultima festivitate de început de an şcolar, ultima dată când am resimţit emoţia unei întâlniri cu colegii. Poate urmează facultatea(sigur), dar deja acolo se pierde numărătoarea claselor, aşa că pot spune că cifra 12 este în mare parte sfârşitul a ceva frumos. Din pricina acestui fapt mă simt ca un jucător care şi-a anunţat retragerea şi arată ultima reprezentaţie. Ultimul meci tocmai a început, poate cel mai important meci, poate meciul în care mai mult ca niciodată este nevoie de victorie… la BAC.

                    Nu îmi este teamă de ultimul an de liceu, nu mă sperie nici BAC-ul. Nu mă sperie nimic, doar sentimentul că 12 ani trec atât de repede îmi dă fiori. Am multe vise, sunt un visător. E clar, „The Show Must Go On!”. Până acum m-am simţit ca într-un spectacol alături de mulţi actori, regizând un film pe care aş vrea să îl revăd de la început. 

                     A fost un sentiment ciudat să ştiu că azi am avut ultima festivitate de deschidere de an şcolar, mai ales că eu trăiesc fiecare moment la maxim. La anul foarte probabil voi aştepta să înceapă facultatea, în această vreme voi fi un liber profesionist, un actor bătrân pentru un film atât de tânăr cum este liceul. Dar până atunci mai am de savurat câteva luni, timp în care vreau să profit şi să mă bucur de fiecare clipă care ar putea deveni istorie mai târziu. Şi parcă aş vrea să se arate câteva zile de prelungire… 

                     Sunt sigur că mulţi elevi de clasa a-XII-a se vor regăsi în cuvintele de mai sus…

Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Scrisoare pentru Moş Crăciun

cadou de craciunMoşule, am crescut mai mare…
Nu mai vreau să îmi aduci jucării.
Dar m-aş bucura foarte tare,
Dacă sub brad găsesc vreo trei cutii. 😀
 
În prima să pui sănătate,
Pentru mine, rude şi părinţi.
Şi te rog să nu îi laşi deoparte
Pe cei ce s-au dovedit a fi cuminţi.
 
Aruncă într-o altă cutie,
O mică sticlă de iubire.
Şi de poţi, moşule, să faci o magie,
Să ne îmbătăm cu un strop de bucurie.
 
Pentru cei grăbiţi şi neînţelegători,
Mereu supăraţi şi neiertători,
Înţelegere într-un pacheţel să pui,
Că-i un dar binevenit oricui.
 
Închei această scrisoare,
Prin a vă ura la fiecare,
Un Crăciun Fericit cu bucurie în casă,
Orice dorinţă să vi se îndeplinească!
 

                                                 Crăciun Fericit!

 

Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , , , | 4 comentarii

Dintre câte stele… ~La multi ani, România!~

                Încă eram în băncile şcolii generale, iar începând cu clasa a V-a, an de an, compuneam câte o poezie pentru serbarea de 1 Decembrie, după care o recitam în aplauzele întregii şcoli. Aceste spectacole au reprezentat mult pentru mine. Poate cel mai important lucru este acela că mi-au dat curajul să îmi scriu gândurile în versuri, mai mult ca oricând…
                Până la vârsta de 12 ani vedeam România ca fiind cea mai frumoasă ţară de pe glob. Astăzi, după 5 ani, România îmi pare frumoasă dar parcă nu la fel de mult ca atunci. Dar în continuare mă simt mândru că sunt român! 😉 În acea vreme o priveam cu alţi ochi. România reprezenta odată un subiect important de inspiraţie pentru mine.
                Nu am mai scris nimic de ţara mea de la ultima serbare de 1 Decembrie. Ultima dedicaţie i-am făcut-o în clasa  a VIII-a. Nici nu cred că voi putea să o mai fac. Dacă aş încerca, probabil nu ar mai fi o poezie la fel de sinceră. În ochii mei de copil, România arăta aşa:    
 
Dintre câte stele sunt pe cer,
O stea este de alt fel.
Nu-i cea mai mică, nici cea mai mare…
Dintre toate, România străluceşte cel mai tare.
 
România-i ţara mea
Şi a lui şi a ta…
A tuturor celor care ne-am născut în ea.
Să iubim patria noastră, să iubim ţara noastră!
 
Mamă… am spus prima oară aici,
Linişte şi căldură am avut când am fost mici.
Am plâns şi ne-am bucurat
Pe acest pământ minunat!
 
A venit şi azi o zi
Când cu un nume ne putem mândri.
ROMÂNIA, să strigăm!
Drapelul falnic să îl înălţăm!
                                (Dintre câte stele, 1 Decembrie 2008)
 
 
                                                                                                                            (1 Decembrie 2007)
 
 
 

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

 
 
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Singuri la mare

Valuri pierdute,
Păsări tăcute,
Plajă goală,
Amintiri de vară.
Făclii aprinse,
De doruri stinse.
Cadru de noapte,
Vorbe în şoapte.
 
Între mare şi stele
Stau visele mele.
La fel ca luna,
Tu eşti doar una.
 Răsărit de soare,
Pace şi culoare,
Tonă de lumină,
Inimă senină.
Cadru de dimineaţă,
Fără ploaie, fără ceaţă.
Noi doi suntem actori,
Film fără regizori.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Timp de toamnă…

Şi ce-i dacă e toamnă afară?
Când în suflet tot mereu e seară…
Şi ce-i dacă zboară păsări călătoare?
Când nu ai timp să priveşti spre soare…
 
Oare cum să simţi roua dimineţii?
Dacă tot ce simţi e povara vieţii…
Şi cum să vezi covor de frunze arămii?
Dacă tot ce vezi sunt triste bucurii…
 
Oare poţi să-ţi vezi pomii înălţând?
Dacă nici copiii nu-i mai vezi crescând…
Şi când să te mai bucuri de rodul lor?
Dacă la muncă eşti din zor în zor…
 
 Şi ce-i dacă e toamnă afară?
Când în suflet tot mereu e vară…
Şi ce ar fi dacă am zâmbi mai des?
Într-o lume grăbită, fără înţeles…
 
   „Omul se gândeşte mult prea mult la viitor şi uită prezentul. Astfel, el nu trăieşte nici viitorul, nici prezentul.”
 
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Eu vara…

                                                         …iubesc!
Şi nu am nici o vină
Că inima mea se tot animă,
Când privesc o fată micuţă
Cu ochi albaştri şi blonduţă.
 
Cu capul mereu printre aştri,
Caut fata cu ochii albaştri.
Tot aceeaşi, tot mereu,
Ea apare-n visul meu…
 
Şi jur că aş face şi altceva
Dar de vină e inima…
Şi spune-mi oare ce să fac?
Când toate fetele mă… plac!
                                                                                                    Eu vara iubesc…
 
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , | 1 comentariu

Un ultim salut…

           În memoria unui prieten…
 
Ne-ai îmbrăcat în straie de înmormântare
Şi printre stele mult prea repede ai plecat.
Mereu va plânge câte o lumânare,
Pentru tine, prieten cu suflet curat.
 
Trandafirii plâng în banca-n care,
Tu mereu vei fi absent…
Iar la a catalogului ultimă strigare,
Cât aş vrea să fi din nou prezent…
 
Ce crud este ultimul salut…
Să ţi-l spun, ce mult mă doare…
Ce n-aş da să nu te fi pierdut…
Adio! Ce tristeţe mare!
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , | 2 comentarii

Întrebări…

Născută din ideea de a găsi răspunsuri chiar şi celor mai grele întrebări.
 
Din a lumii gânduri, din a noastră minte
Vreau să aflu…
Cum să faci tot chiar dacă nu ştii toate?
Cum să spui DA înainte de „poate”…?
Cum să te ridici când te simţi o fiinţă mică?
Cum să continui, chiar dacă ţi-e frică?
Cum să-i mai dai celui slab o încercare?
Cum să fi mic, chiar dacă eşti mare?
Cum să zâmbeşti când plouă afară?
Cum să priveşti soarele, chiar dacă e seară?
Cum să transformi orele în eternitate?
Cum să întreci infinitul, chiar dacă e departe?
Cum să depăşeşti limitele când totu-i limitat?
Cum să furi o inimă fără să fi vinovat? 🙂
 
Construind o lume din rime, versuri şi cuvinte
Din a lumii gânduri, din a noastră minte.
 
 
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

8 Martie: Versuri pentru mama…

                      
 
                     Eu…
                     Ascult mierla visurilor coborâtă din aştri,
                     Ce-ţi cântă doina ochilor albaştri.
                     Simt durerea lacrimilor tale reci,
                    Vreau să sting izvorul lor pe veci.
 
    Eu…
      Văd porumbelul păcii din Luceafăr Sfânt
      Ce veghează somnul pe acest pământ.  
      Simt bucuria inimii tale pline cu iubiri,
     Vreau să aprind flacăra eternei fericiri.
 
                            Tu asculţi…
                                Glasul ce a spus mamă prima oară,
                                Vezi chipul sufletului ce adormea în poală;
                                Şi încă liniştea în glasul tău mi-o găsesc
                                Cu chip bland, mamă TE IUBESC!      
 
       Vă doresc un 8 Martie cât mai frumos…
                       La mulţi ani!
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , | 2 comentarii

Colecţionar de cuvinte, zâmbete şi vise

    Când nu ştim cu ce am rămas după o zi de ieri…

Ieri
 1.Am adăugat un zâmbet colecţiei de zâmbete din lume…
 2.Am urcat o treaptă spre împlinirea unui vis…
 3.Am dat un sfat, am ajutat cu o idee…
 4.Am oferit o îmbrăţişare…
 5.Am spus un TE IUBESC…
 6.Am adăugat o piesă în PUZZLE-ul vieţii…
 7.Am contat!
 
  Mâine
  1.Voi mai adăuga încă un zâmbet colecţiei.
  2. Voi mai face un pas spre împlinirea unui vis.
  3.Voi da încă o idee, o să ajut cu un sfat prietenesc.
  4.Voi îmbrăţişa din nou.
  5.Voi spune TE IUBESC cel puţin o dată.
  6.Voi adăuga o nouă piesă PUZZLE-ului.
  7.Voi conta!
                 
                       
         Pentru că…
             în fiecare zi de mîine este o zi de azi,
                 şi pentru că sunt un colecţionar de cuvinte, zâmbete şi vise,
                    astăzi nu voi face nimic mai mult decât să colecţionez ceea ce viaţa oferă frumos.
                                                                                             
                                                                                                      Smile 🙂
                                                                                                                                                        
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Scenariu…

         

        Vreau o poveste… sau poate un film.Nu vreau nimic mai mult decât un… happy end…
       Poate în doi… cu un el şi cu o ea… într-o dimineaţă de primăvară… sau… poate într-o noapte de vară…
       Vreau pe fundal ceva lent… poate ceva de genul…
         Acţiunea… cu el şi ea care aleargă… probabil prin ploaie… cu o mişcare tandră de slow motion… 
                                                              
         Decorul…  un curcubeu… sau… poate luna pe un cer negru…
        Vreau… nimic mai mult decât un happy end. Şi nici măcar nu îl vreau în 3D… Îmi este de ajuns să fiu actorul principal…
                                                                                                               Happy End
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Dor de… primăvară

 
 
                              Fulgii aruncaţi de dimineaţă,
                              Care ţin iarna în viaţă,
                              Au aprins dorul de tine
                              Şi de zilele senine.
 
                                                     Frigul ce a dat târcoale,
                                                    Ţine iarna în picioare…
                                                    Lăsând priveliştea amară,
                                                    Cu un dor nebun de primăvară.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: