Cum m-a ajutat arta origami 3D?

              lebada-origami   Totul a început într-o zi de la sfârșitul clasei a VIII-a când o colegă  împătura bucățele de hârtie. Curios din fire, am intrat și eu în joc, deși până atunci tot ceea ce ținea de desen și arte plastice mi se părea o pierdere de timp. Așa am învățat să construiesc primul modul origami, iar de atunci au urmat alte câteva mii.

                 Prima mea creație în materie de origami 3D a fost o lebădă. Din acel moment am fost ca un copil care primește o nouă jucărie, iar dimineața se trezește devreme cuprins încă de entuziasmul jucăriei primite.

                  Următoarea creație a fost un coșuleț. Înainte să mă apuc să îl construiesc nu am știut ce vreau să creez. Apoi, acest coșuleț a fost rampa mea de lansare. Eram deja în primul an de liceu când la ora de engleză trebuia să prezentăm un obiect personal. Atunci mi-am amintit de coșulețul galben-albastru. Spre surpinderea mea, profa de engleză era pasionată de arta origami, astfel că nu mi-a fost prea greu să iau o notă mare. Nota 9, a fost primul „premiu” obținut în urma activității mele de artist-origami  :))

                   În perioada liceului, arta origami mi-a fost o „prietenă” de nădejde. Îmi aduc aminte că în ore de matematică, istorie sau economie, eu împăturam hârtie pentru modelele pe care le aveam în minte. Am transformat arta și în afacere… vindeam baby-lebede colegilor de 8 martie. Așa am ajuns ca la festivitatea de premiere de la finalul clasei a-XII-a să fiu menționat cu titlul de „artist” al liceului. 😉

                    Alături de creațiile mele origami 3D, am pus în scenă un show, „Nunta de hârtie”,  la un concurs de talente. Am atras atunci și atenția celor de la Palatul Copiilor, care chiar m-au invitat să le explic și altora cum se realizează astfel de modele. Îmi amintesc că după acel concurs, aveam în plan să mă înscriu la Românii au talent, dar am renunțat la idee mai târziu.
Origami

                    Un lucru surpinzător chiar și pentru mine a fost răbdarea pe care am avut-o. Îmi amintesc că împăturam bucățelele de hârtie chiar și 5-6 ore fără oprire. Această artă m-a învățat să am răbdare și mai mult decât atât m-a învățat să apreciez lucrurile hand-made.

În fiecare piesă am investit timp și răbdare și așa am reușit să creez un mic univers din hârtie. Un univers care m-a făcut fericit și care m-a îndemnat să încerc să îi fac și pe alții fericiți. Artei origami 3D îi datorez foarte multe. Ea m-a făcut, cu fiecare piesă pe care o așezam, să îmi găsesc calmul, motivația și inspirația.

       
                  Am observat că 80% din vizitatorii mei, vizitează radumoldovan.com datorită artei origami 3D. Nu pot să spun decât că mă simt mândru de ceea ce am realizat, chiar dacă acum timpul îmi permite să realizez noi modele mai rar..

                                                   

                                                        Îmi place să spun că am realizat „vise de hârtie”…

Christmas origami de Craciun Origamieaster-origami

Anunțuri
Categorii: Arta | Etichete: , , , , , | 2 comentarii

Am participat la trainingul „Dă aripi viselor tale”

                    10391010_914286905277841_3777116270426978060_n   De Valentine`s Day am dat aripi viselor mele.  Le-am ajutat să rămână la înălțime. Vreau ca ele să fie mereu sus, iar astăzi le-am mai dat puțin curaj să rămână la altitudinea potrivită.  
                        Cred că este foarte important să te dezvolți mereu. Primul pas este să te descoperi pe tine și să vezi ce „upgrade-uri” poți să îi aduci persoanei tale. Nimeni nu este perfect, mereu vom găsi ceva de îmbunătățit la fiecare, iar primul pas este să ne dezvoltăm propria persoană. Fiecare experiență ajută la dezvoltarea noastră, iar acesta este unul dintre motivele pentru care am participat la trainingul „Dă aripi viselor tale!”.
                         Sunt genul de persoană care are nevoie de mult curaj în orice face, iar trainingul de astăzi mi-a oferit o doză de curaj. Pe parcursul a 4 ore, am înțeles că succesul depinde de curajul de a-l căuta și de dorința noastră de a da mâna cu el.augusta romanta
          De la doamna Augusta Romanta, trainerul acestui eveniment, am înțeles că succesul se măsoară în visele pe care reușim să le transpunem în realitate. Pentru a ne face prieteni cu succesul trebuie să avem curajul de a-l căuta, iar atunci când nu îl găsim, avem nevoie de curajul de a-l căuta și în altă parte. Niciodată nu este prea târziu! A fost o lecție despre curaj, dorință și motivație. 
                Cred că fiecare zi reprezintă un pas important în dezvoltarea noastră. Toate experiențele și toți oamenii cu care intrăm în contact pot reprezenta puncte de reper în alegerea viitoarei noastre cariere și ne pot transforma din oameni simpli în oameni de succes.  
 
                Evenimentul a fost unul reușit, cu atât mai mult deoarece a fost organizat de oameni tineri (elevi la același liceu la care am terminat și eu) care după părerea mea deja au realizat un lucru pe care mulți alții nu vor avea niciodată curajul să îl realizeze. Îi felicit pe această cale și le mulțumesc pentru dimineața frumoasă de 14 februarie.
 
                P.S: La acest eveniment am fost norocos, iar în urma unei trageri la sorți am câștigat o carte pe care sunt nerăbdător să o citesc. 
 
                                         11004288_791195194284648_1781723653_n 10967912_791195127617988_451195153_n
 
 
 
Categorii: Blog | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Ai grijă pe cine implici în visul tău

                9683_378999978852264_2123694959_n (1)   Ai grijă ce îți dorești pentru că s-ar putea să se întâmple. Ai grijă să nu îți dorești prea puțin pentru că s-ar putea să nu obții nimic. Ai grijă să nu îți dorești prea mult pentru că s-ar putea să fii dezamăgit.

               
                   Ai grijă la cei de lângă tine. Nu spera la mult de la ei dacă nici măcar ei nu speră la nimic. Nu îi visa în visul tău dacă ei nici măcar nu s-au gândit să viseze alături de tine. Ei ar putea fi ”prietenii” tăi, îi ști, le spui prieteni doar pentru că nu există un cuvânt mai apropiat, dar ai putea să le pui prietenia între ghilimele.

 
                  Învață să spui NU la momentul potivit dacă situația o cere. Dacă nu mai ai nevoie de ei sau pur și simplu îți pierzi timpul alături de ei, nu ezita să pleci. Nu îți lega fericirea de oamenii care habar nu au ce înseamnă să fii fericit.

 
                  În povestea aceasta, TU ai nevoie în primul rând de tine. Ai nevoie să fii acolo unde vrei și să faci ceea ce te face fericit. Aleargă în direcția visurilor tale, prinde curaj și nu-ți fie frică să pleci de lângă cei care stau pe loc așteptând să treacă timpul.

 
                 Ai grijă pe cine implici în visul tău și încearcă să ieși din umbra celor mulți și triști. Soarele este dincolo de nori.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , | Lasă un comentariu

Cum ar fi fost dacă totul era altfel?

 
 viata-e-un-joc
 
                 Oare conștientizezi îndeajuns de mult cât ești de norocos pentru toate lucrurile pe care le ai și pentru toate persoanele de lângă tine? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi cunoscut niciodată persoanele de lângă tine sau ce s-ar fi întâmplat dacă nu erai la momentul potrivit în clipa care poate ți-a schimbat viața?
 
                   
                         
                           Văd viața ca pe un joc. Intrăm în jocul acesta cu șanse diferite, unii dintre noi intră în joc cu multe avantaje, alții pornesc jocul având deja un picior în groapă. Urmează momentul în care fiecare își face o idee despre cum ar trebui să continue jocul, iar din acest moment intervin alegerile subiective. Fiecare își joacă cartea, unii riscă totul, alții riscă prea puțin. Unii își stabilesc ținte înalte, alții se mulțumesc cu puțin. Unii vor juca jocul până la final, fiind fericiți că se află în mijlocul lui, alții se vor considera dinainte învinși. Unii vor trișa, alții vor juca cinstit. Nici o strategie nu este greșită atâta timp cât pariul este câștigător.
 
                           Mă gândesc la alegerile pe care le-am făcut și care m-au schimbat. Mă gândesc cum ar fi fost dacă aș fi ales altfel. Cu siguranță povestea mea s-ar fi scris cu alte cuvinte și foarte probabil cu alte personaje. Sunt mulțumit de povestea mea, de jocul meu, chiar dacă mereu din el au făcut parte personaje destul de puține. De multe ori mi-a fost frică să aleg și m-am mulțumit să aștept. Uneori am riscat prea mult și la final am fost dezamăgit. Mi-am impus obiective înalte și m-am dedicat fiecărui lucru pe care mi l-am propus. Știu cum este să plângi de bucurie, dar știu și cum este să adormi plângând pentru momentele care nu ți-au ieșit așa cum visai.
 
                         Mereu ne întrebăm cum era dacă norocul schimba totul în favoarea noastră, dar de puține ori ne întrebăm cum era dacă norocul ne ocolea complet. Știu că putea fi mai bine, dar la fel de mult putea fi mai rău. Știu că în jocul acesta mulți au tras cartea câștigătoare, dar mulți nici nu au avut măcar șansa să tragă o carte.
 

                          Gândește-te la tine, la persoana care ești tu. Uită-te la persoanele pe care le ai lângă tine. Găsește în tine și în ele motivul care te face să zâmbești. Cu siguranță trebuie să fie unul. Dacă vrei un motiv în plus, nu ezita să îl cauți, iar dacă nu îl găsești, nu uita să te bucuri pentru cărțile pe care încă le ai și de jocul care încă continuă.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , | 1 comentariu

Cât de tânăr poți să fi la 20 de ani?

             large    Se spune că orice persoană ar vrea ca timpul să înghețe la vârsta de 20 de ani. Am auzit că este vârsta perfectă și că trebuie să profit de perioada aceasta la maxim. Dar oare cât de tânăr poți fi la 20 ani?
                 În curând împlinesc 20 de ani, asta spre uimirea multora. Da, nici mie nu prea îmi vine să cred, dar altora nu le vine să creadă nici măcar atât. 
                 
                  În ziua în care am împlinit 18 ani știam că voi avea parte de multe avantaje. Primul dintre ele, așa cum era normal, era faptul că voi putea avea permis de conducere. Obținerea permisului a fost unul dintre primele realizări ale mele din momentul în care teoretic (nu și practic) am devenit om mare. Aș vrea să pot surprinde reacția celorlalți șoferi în momentul în care mă aflu la semafor. E ceva de genul: „Băi, cum naiba are copilul ăla permis? Oare are 18 ani? ” 😉
                  Îmi place fotbalul, dar fizicul nu m-a ajutat să devin fotbalist (cred că singurul sport la care aș fi putut face performanță era scrima). Nu am putut să stau departe de teren, astfel am devenit arbitru. Din toată experiența aceasta, nu pot să uit reacția jucătorilor și a spectatorilor la intrarea mea pe terenul de joc. „Băi, arbitre, câți ani ai? Pun pariu că încă nu ai nici buletin.”
                    Partea cea mai interesantă este atunci când încerc să cumpăr ceva care în mod normal este interzis persoanelor sub 18 ani. După ce sunt studiat bine de două ori, vine epica întrebare: „Dar ai 18 ani?” Aceasta este întrebarea pe care am auzit-o foarte mult în ultima vreme și care deși la început mă enerva teribil, acum am început să o savurez. ” Da, doamnă, ce să îți arăt? Buletinul sau permisul de conducere?” Da, am în curând 20 de ani, dar pot să cumpăr un pachet de țigări doar dacă arăt buletinul. 
        
                     Sunt la vârsta la care majoritatea au închis ușa copilăriei. Eu încă sunt acolo, încă nu am ieșit de tot. A început să îmi placă situația, mi-aș dori ca și la 25 de ani să mi se ceară buletinul, deși, de foarte multe ori, copilăria de pe chipul meu transformă situațiile aparent simple, în situații mult prea complicate.                                                       10485428_661460130591489_5038100437625821606_o
Categorii: Blog | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Căutând în noapte inspirație…

                   inspiration1  Am observat că inspirația mea e foarte jucăușă. Își alege într-un mod știu doar de ea momentul în care vine la mine și momentul în care mă părăsește. De obicei suntem prieteni noaptea.
                    Inspirația îmi este cel mai bun medicament și de multe ori cea mai bună prietenă. E acolo când am nevoie de ea și m-a trădat de puține ori. Ca orice prieten, mai pleacă de lângă mine, dar apare la fix în momentul în care trebuie să fie acolo.
 
                     E noapte și îmi caut inspirația. Aș putea face multe alte lucruri, dar mă mulțumesc să caut. Se spune că inspirația mea a plecat și mă așteaptă în viitor. Am rămas doar eu alături de gândurile mele (asta dacă nu pun la socoteală foile cu probleme de matematică care zac pe masă).

                    Știu că mă voi trezi de dimineață, dar mai știu că asta mă face fericit. Dimineață începe o altă zi din restul vieții mele. Sunt nerăbdător să fiu acolo, dar până atunci e momentul de acum. E ziua 10 din proiectul meu, ROAD 28 (28 zile, 6 examene, un singur plan), iar de astăzi fiecare noapte ar trebui să aibă valoarea ei. Poate sună ciudat, dar deabea aștept examenele. Le văd ca pe un joc, iar jocurile m-au făcut mereu fericit.

 
                      În perioada următoare, nu am nevoie nici de baftă, nici de succes. Am nevoie de mine și inspirația mea. Eu sunt aici, iar inspirația mea pare că este deja acolo. Care o fi rezultatul?
Categorii: Blog, Porţia de viaţă | Etichete: , | Lasă un comentariu

Obiectivele mele pentru 2015

Happy-New-Year-2015-Goals-Images
                   
              Obiectivul meu pentru anul viitor este să găsesc câte un motiv de a fi fericit în fiecare zi. 🙂 Da, îmi doresc să rămân acelaşi visător, acelaşi artist, acelaşi RM ca până în „ediţia” trecută, dar de data aceasta la un nou nivel.
                         
           20 de obiective care mă vor face fericit în 2015: 
                   

                     

1. Să trec de la radumoldovan20.wordpress.com la radumoldovan.com

                      2. Să vizitez cel puțin o țară străină.

                      3. Să merg cel puțin o dată la mare.

                      4. Să merg la un răsărit într-o dimineață la mare.

                      5. Să revin pe pârtia de ski după o pauză de doi ani.  

                      6. Să merg cel puțin o dată cu trenul.

                      7. Să vizitez Cheile Turzii. ( obiectivul acesta a reușit să scape până acum, deși este la doar 90 km de orașul meu, Tîrgu Mureș)

                      8. Să joc o partidă de bowling. (Ar fi o premieră) 

                      9. Să particip la cel puțin un turneu de tenis de câmp.

                   10. Să alerg la un cros sau semimaraton.

                  11. Să beau minim 1,5 l de apă în fiecare zi.

                  12. Să mă îngraș 5 kg. (Pornesc de la cota 55) 

                  13. Terminarea cu succes a proiectului meu personal, ROAD 28.( 5 ianuarie-1 februarie, 28 zile, 6 examene, un plan bine stabilit)

                  14. Să particip la minim 3 conferințe de genul Cluj Heroes

                 15. Să termin primul an de facultate în prima jumătate. (primii 75 din 150)

                  16. Să particip la cel puțin un proiect care să susțină o cauză nobilă.

                  17. Să obțin profit și să dezvolt o mini-afacere.

                 18. Să mă uit la un serial. (Probabil ”The Mentalist”)

                 19. Să beau o cafea de la Starbucks, într-o dimineață, alături de persoana iubită.

                20. Să merg la un concert Voltaj. ( Anul acesta este unul special, împlinesc 20 de ani) 😉

          
                      Vă doresc un an frumos şi bun! Important este ca voi să fiţi fericiţi şi mereu să alegeţi                                                                     ceea ce vă aduce bucurie! La mulţi ani!
goals-for-2015
Categorii: Blog | Etichete: , , | 4 comentarii

Ce a însemnat 2014 pentru mine?

                IMG_2454  Sunt aproape să-ţi semnez condamnarea la trecut. Vei rămâne istorie, dar nu înainte de a-ţi mulţumi pentru tot ce am făcut sub domnia ta şi pentru toţi cei care m-au ajutat să scriu capitolul acesta.
 
                 Când am făcut cunoştinţă, te-am rugat să faci din mine o persoană care să creadă în forţele proprii. Ai reuşit. Sub domnia ta, am crezut mai mult ca niciodată că nimic nu este imposibil. În 2014 am câştigat bătălii pentru viitor. Ştiam că nu are cum să fie greu, ştiam că fiecare bătălie poate fi transformată într-o poveste. Mulţumesc, 2014! 
 
               În prima zi a domniei tale, ţi-am cerut să faci din mine o persoană care să nu se mai supere pe nimeni şi nimic. În anul tău mi-am câştigat calmul şi am învăţat să ascult, am înţeles că fiecare părere contează. Tot anul acesta am înţeles că înainte să spui NU, trebuie să spui DA la orice oportunitate. Toate vin spre tine cu un scop şi te părăsesc pentru altul. Mulţumesc, 2014!

              Ţi-am cerut să mă faci să gândesc diferit şi să mă faci să văd partea plină a paharului când toţi ceilalţi o văd pe cea goală. Ai reuşit, din nou! Este extraordinar să poţi vedea lucrurile într-un mod diferit, dar este şi teribil de greu. Mulţumesc, 2014!

 

             Mi-am mai dorit de la tine un an în care să mă simt acasă peste tot. Visul aventurierului a continuat şi sub domnia ta. Mulţumesc, 2014!

 

             În noaptea în care am dat prima dată mâna, ţi-am spus că eu şi cei pe care îi iubesc avem nevoie de un an sănătos. Te-ai îngrijit şi de acest lucru. Mulţumesc, 2014!            
 
              Nu aveai cum să fi perfect, dar ai luptat să fi. Mai sunt vise şi dorinţe neatinse…poate că este mai interesant aşa, dar tot tu m-ai învăţat să am răbdare. Pentru toate acestea, îţi mulţumesc!

 

                          10 lucruri notabile pe care le-am făcut în 2014: 
                             1. Am început anul cu o poză cu Mona şi Liviu Hodor.                
                             2. Am fost la Băile Felix.               
                             3. Am fost prezent la FORZA ZU.
                             4. Am terminat liceul.
                             5. Am avut parte o petrecere de neuitat în ziua în care am terminat liceul.
                             6. Am luat BAC-ul fără probleme.
                             7. Am intrat la UBB FSEGA Cluj Napoca cu media 10.
                             8. Am avut parte de o vară frumoasă cu Antalya, Orşova, Borşa, Valea Vaserului şi Sovata printre destinaţii. 
                             9. M-am mutat în Cluj Napoca.
                           10. Am adunat un număr de peste 36,000 de vizualizări pe blog.

 

1551744_580001635404006_1884564366_n                           10356261_645290762208426_8160756267114813386_n 10530945_681889931881842_8254394554504715411_n
10414489_752173564813772_5506977547039867978_n

Categorii: Blog | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Ce înseamnă pentru mine Crăciunul?

                   family_Christmas_dinner Iarnă! (Chiar e iarnă?) Practic, da, e decembrie şi e soare. Recunosc, nu îmi displace! M-am născut în iulie şi soarele e mai aproape de sufletul meu decât zăpada.
                   Mi se şopteşte în cască faptul că mai este puţin până la Crăciun. Hai no… e a 20-a oară când se întâmplă asta. Şi ce? Probabil vă aşteptaţi să vă spun cât de minunată e această perioadă, cât de frumos ard luminiţele în oraşul meu şi cât de fericită e lumea care trăieşte magia sărbătorilor. Ăăă… nu…
                      Mă simt de parcă aş vedea a 20-a oară filmul „Singur acasă”.  Nu ştiu ce denumire are sentimentul ăsta, e un amestec de trăiri opuse…. fericire, nostalgie, speranţă, căldură pe de-o parte şi aglomeraţie, nerăbdare şi puţină neîmpăcare pe cealaltă parte. De ce fericit? Pentru că acesta este noul meu obiectiv. De ce neîmpăcat? Cred că am văzut prea multe romance-uri în ultimul an şi nu am trăit niciunul. 
                       Am observat că de Crăciun lumea e foarte fericită şi cred că asta mă face şi pe mine fericit. Este perioada în care lumea este cuprinsă de nostalgie, calm şi căldură. Pentru asta mi-aş dori să fie Crăciun mai mult de 3 zile. ( Ştiţi vorba… orice minune ţine 3 zile)
                         Pe de altă parte toată agitaţia şi toată goana nebună cauzată de această sărbătoare mă face să mă întreb cât la sută din tot ce înseamnă Crăciun se traduce prin marketing. Păi nu trebuia să fie Crăciunul o sărbătoare a liniştii sufleteşti, a bucuriei revederii celor dragi? Trebuia. 
                         Pentru mine Crăciunul înseamnă trei zile în care familia mea va fi mai mult timp împreună. Va fi o perioadă în care vom lua o pauză de la toate grijile şi problemele. Vor fi trei zile în care vom fi fericiţi pentru faptul că suntem împreună. Restul e tradiţie.  
                         Cred că fiecare zi este frumoasă dacă şti să o faci frumoasă. Cam asta am încercat eu să fac în ultimele luni. Am încercat să caut în fiecare zi câte un motiv să fiu fericit. În mare parte am reuşit, chiar dacă câteodată a trebuit să nu fiu eu cu adevărat. Am o scuză, scopul scuză mijloacele. Vreau să fiu fericit în fiecare zi, indiferent că afară ninge sau este soare, indiferent dacă este 25 decembrie sau 25 august (am ales asta la întâmplare). Acesta este obiectivul meu pentru 2015.                                                                               
                                                                                                   Crăciun fericit tuturor!
Categorii: Blog | Lasă un comentariu

Eroii care mi-au arătat că se poate- Cluj Heroes

                10811673_746468778757290_2093678696_n          Povești de succes de la oameni de succes. Povești spuse de eroi pentru vitorii eroi. Cam așa aș traduce pe scurt experiența mea la Cluj Heroes. 13 oameni au reușit să transforme un maraton de mai bine de 4 ore în cel mai frumos curs din istoria mea la facultate. Ei au reușit să îmi dea un motiv în plus să visez, să sper, să muncesc și să pun suflet în tot ce va urma de acum încolo. Am intrat în Aula FSEGA timid, dar la final m-am transformat în omul motivat și determinat să dea tot ce poate și tot ce are mai bun pentru ca visele sale să devină realitate. 
                         
                            „Cel mai frumos lucru este să îți trăiești visul zi de zi.”  
                            Acestea au fost cuvintele Simonei Baciu, fondatoarea Transylvania College. Într-adevăr, noi suntem cei care dăm valoare zilei de astăzi. Noi suntem cei care decidem cum ne trăim ziua și cât de intens o facem. Nimic nu ne poate opri din drumul nostru pentru împlinirea visului ce îl visăm. Trebuie să alergăm, să ne zbatem, să încercăm. Fiecare zi este o șansă, fiecare zi înseamnă speranță și fiecare zi trebuie să ne aducă mai aproape de ceea ce ne dorim. 
                       
                             Am învățat că pentru a ne atinge visele trebuie șă sărim peste bariere. Suntem înconjurați de oameni și de foarte multe ori nu vom reuși singuri. „Înconjurați-vă de oameni de calitate și veți deveni eroi!” a fost îndemnul lui Radu Catană, prorector UBB. Cheia este la noi! Noi suntem cei care ne alegem oamenii de care vrem să fim înconjurați. Noi ne putem alege echipa câștigătoare. Fiecare om are calități și are defecte. Fiecare din noi avem opinii și lucruri bune de arătat. „Niciodată nu trebuie să fi arogant cu cei din fața ta!”(Liviu Stoleru, CEO Cemacon).    
                       
                             Pentru a-ți urma calea visului tău e nevoie de muncă și motivație. Mai mult decât atât este este nevoie de a începe o luptă cu tine însuți și de a ieși din zona de confort. Acesta a fost mesajul celor de la Creative Monkeys, Codin și Ramona (creatorii serialului de animație RObotzi).
 
                           „Nu am bani mulți, dar am libertate și tot ce contează este că sunt fericit”!
                          Bogdan Rădulescu (actor, probabil îl știți de la emisiunea Epic Show) a fost prezentatorul evenimentului. Da, actorul Bogdan Rădulescu a fost cel care mi-a dat un impuls pozitiv și m-a făcut să conștientizez că fiecare om poate să își urmeze calea și drumul său, indiferent dacă are bani sau nu, atâta timp cât are libertate! Nu cred că am ascultat vreodată un discurs mai motivator și mai emoționant decât discursul lui Bogdan Rădulescu. Discursul său m-a făcut mai puternic, mi-a dat curaj și ambiție. Acum știu…
                                           Da, pot realiza orice dacă am un scop în inimă!  
                                           Da, pot să-mi trăiesc în fiecare zi visul!
                                           Da, pot fi învingător!
                                                                 
                            Ei au fost eroii uneia dintre cele mai frumoase dimineți de când sunt la Cluj:
    988413_732180966857095_8631284941058709969_n          1. Andrei Cionca – CEO al CITR Group
             2. Radu Catană – Prorector UBB
             3. Simona Baciu – Fondator Transylvania College
             4. Liviu Stoleru – CEO al Cemacon
             5. Teofil Mureșan – Fondator Electrogrup
             6. Daniel Metz – CEO al EBS Romania
             7. Decebal Cotoc – Amprenta Advertising
             8. Cristian Hordilă– festival manager TIFF
             9. Ovidiu Vîlceanu – director executiv Sales Consulting & Know
             10. Creative Monkeyz – creatorii RObotzi
             11. Ruxandra Mercea – femeie de afaceri si mama de succes
             12. Aminda – solista trupei Hazard
             13. Bogdan Rădulescu – actor
                           
      P.S: Regret faptul că jurnalistul Rareș Bogdan nu a putut fi prezent la eveniment 😦
                           Felicitări organizatorilor pentru eveniment! Am înțeles că ediția a-II-a se va desfăsura în primăvară. RM este primul care se va înscrie!      
                                                   
Categorii: Blog | Etichete: , , , , , | 3 comentarii

Dincolo de bagaje

                    1(4)              Am înțeles că trebuie să fi la locul potrivit, la momentul potrivit, cu bagajul potrivit. Poate că am fost la locul potrivit, la momentul potrivit, dar bagajul meu era neatrăgător. Nu au vrut să vadă dacă am ceva de valoare în bagaj, iar simpla mea prezență nu a contat. M-au respins și mi-au spus să revin altă dată cu un bagaj mai generos, unul mai dotat și mai greu (măcar cu 10 kg). Nu era nevoie de mine în filmul acela.
                                   
                                 Nimeni nu a putut să îmi explice de ce premiera „filmului” pe care îl aștept durează atât de mult. Apoi au încercat să mă mintă cu metafore, citate și alte artificii, cu vorbe care trebuie să vindece sufletul și mintea măcar până seara următoare.
                               
                                   Mi-au spus că trebuie să aștept, că ce este mai bun vine de acum și că lucrurile bune pentru mine sunt puse deoparte. Nu mi-au spus însă în care parte și nici măcar nu au putut să îmi explice de ce trebuie să aștept atât. În altă zi mi-au spus că norocul ți-l faci cu mâna ta, dar nu mi-au arătat cu (virgulă) care mână. M-au lăsat să cred că tot inspirația decide dacă am ales bine sau nu mâna potrivită pentru a-mi face norocul. Inspirație, să nu îi spun destin.     
                               
                                   Nu sunt un negativist, dar nici nu cred că ce este mai bun e pus deoparte, la fel cum nu cred că norocul ți-l poți face singur (acela nu se poate numi noroc). M-am săturat de vorbe frumoase la fel de mult cum m-am săturat să mă mint. Am obosit să caut la fel cum am obosit să nu găsesc.
 
                                  De fapt, răspunsul era la mine, iar vina era tot a mea. Am fost învins de proprile pretenții și am uitat să privesc puțin în spate. Cei care erau în fața mea aveau un bagaj mai frumos, iar CELE care erau în fața mea nu puteau privi în spate. Știu, nu bagajul contează, dar chiar și sufletul nostru stă închis într-un bagaj ce așteaptă a fi deschis.            
                                                                                                                                                    Va urma…                                                                                                                 
Categorii: Porţia de viaţă | Lasă un comentariu

Ce am făcut cât am fost plecat?

           Au trecut 8 luni de la ultima postare pe blog. Oare ce s-a întâmplat? De ce nu a mai scris RM pe blog?
           Probabil că s-a plictisit, poate că şi-a pierdut inspiraţia…  Poate nu mai are timp… Poate că a plecat în goana după vise
   
           ***                                      ***                                     ***                                                ***
               Uneori aş vrea să fiu un artist care face furori cu o singură melodie iar apoi se retrage în linişte. Probabil că nu m-ai înţeles, dar artiştii sunt greu de înţeles. 
           
                Am terminat clasa a XII-a! Oau! Legenda spune că m-am făcut mai mare! Au fost nişte momente pe care am încercat să le trăiesc la maxim şi de data asta chiar am reuşit! Mă simt aproape mândru de ceea ce am realizat în perioada liceului. Şi cum victorile aduc victorii, a venit BAC-ul. Un fleac, i-am ciuruit! 
               Apoi m-am pus să dorm şi m-am trezit în exil pentru minim trei ani la Cluj. Legenda spune că am ajuns la facultate, deşi deseori mă întreb dacă am ajuns la locul potrivit. Am ales Clujul pentru diversitate, am simţit că e locul potrivit pentru un om cu planuri mari. Dacă am fost inspirat când am ales? Timpule, tu vei decide.
 
              În acest timp am luat o pauză şi am încercat să descopăr noi surse de inspiraţie. Am plecat în călătoria mea la început de primăvară. Da, am plecat în goana după vise şi mituri bătute de realitate. Am încercat să găsesc răspunsuri unor întrebări… ( am încercat doar). Am încercat să mă redescopăr, să mă reinventez.  Aşa a trecut vara… aşa a trecut timpul, nu am câştigat pe nimeni şi nimic mai mult decât clipe frumoase (bine că nu am pierdut ceva).
          
               Povestea spune că timpul va decide ce se va întâmpla mai departe, dar tot ce ştiu este că RM are încă inspiraţie şi idei. Şi mai ştiu că RM aleargă singur pe un drum fără sfârşit visând la un vis ce nu are nume (să visezi este gratuit).
 
                                                                                                                            I`m back in business!10530945_681889931881842_8254394554504715411_n
Ani de liceu

Ani de liceu

Categorii: Blog | Etichete: | 2 comentarii

Singurătate

Foaie amară,
         Început de primăvară…
                 Un banal desen, incertitudine în gânduri,
                           Versuri aruncate, singurătate în rânduri.
 
Un singur…actor,
        Într-un fals decor,
             O confuză poveste, săracă în priviri,
                       Strofe şi rime bogate…în amăgiri.
 
Desen învăluit în ceaţă,
        Primăvară, dimineaţă…
                 Goană după vise, mituri bătute de realitate
                         Trecut-au ore, câştigat-am singurătate.
singuratate
 
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Simulare

one-step-at-a-timeMâine am să fac un pas mare,
Am să-ţi spun tot ce mă doare.
Poate sunt timid, dar asta îmi doresc,
Orice ai spune, am să te iubesc.
 
Dacă tot avem o viaţă, mâine o trăiesc,
Voi paria pe sentimente, pare omenesc.
Mâine voi înţelege, cel puţin voi încerca,
Glasul surd din inima ta.
 
Pentru că mâine fac un pas mare,
Vreau să fi părtaşă la sărbătoare.
Dar mai întâi, vreau o simulare,
Azi, înainte de culcare.
                                                           
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , | Lasă un comentariu

Coincidenţă

boy in winterCe ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când noi vrem, dar alţii nu vor,
Când speranţe se sting, când visele mor.

Ce ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când am putea renaşte cu un gest atât de mic…
Când ne dorim, dar alţii nu îşi doresc nimic.

Ce ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când ardem de dorinţă, dar dorind nu se poate,
Când visăm acelaşi vis în fiecare noapte.

Ce ne facem cu visele ce nu depind de noi?
Când noi iubim, dar suntem plătiţi cu indiferenţă,
Parcă şi ieri a nins la fel, ce coincidenţă…

Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Raportul anului 2013

                          A mai trecut un an şi iată că am ajuns la cota 2. În acest an nu am făcut nimic mai mult decât să continui ceea ce am început în anul 2012. Blogul aniversează astăzi doi ani.
                         În aceşti ani am adus pe blog tot ceea ce am ştiut să fac frumos şi am împărtăşit din experienţele mele. În anul 2013, Blogul lui Radu Moldovan a adunat peste 30.000 de vizualizări, de 3 ori mai multe decât în anul precedent. Acest lucru nu face altceva decât să mă convingă să continui munca începută acum 2 ani.
                        Întregul raport wordpress îl aveţi aici.
                       Cât despre ce s-a întâmplat anul acesta…
                        Am promovat proiectul CUMPĂRĂ UN COŞULEŢ, AJUTĂ UN COPIL, proiect în urma căruia am cumpărat nişte jucării unor copii de la SALVAŢI COPII.
IMG_0939
                
  
                              Am dus Blogul lui RM în cel mai vestic punct al Europei, Capul Roca.
amintiri din capul roca capul roca
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
           
                           12 Decembrie 2013- Am intrat în TOP 100 a celor mai populare bloguri wordpress din România pentru acea zi.
                              stats
                            
                                Iar în 2014 voi continua lista…
                               Mulţumesc tuturor celor care aţi urmărit Blogul lui RM în 2013! Să ne auzim cu bine la anul! La mulţi ani!
Categorii: Blog | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Tutorial de Crăciun: Cum se face un fulg de zăpadă origami 3D?

                               Pentru că se aproprie cu paşi repezi sărbătorile de iarnă şi pentru că deja au căzut primii fulgi de zăpadă, vă propun un model origami mai accesibil, model care poate fi folosit ca decoraţiune pentru braduţ sau pentru cameră.
                
PASUL 1 
                  Vom avea nevoie de 139 de module origami, modelul propus de mine are 19 module roşii şi 120 de module albe. Dacă vrei să înveţi cum se face un modul origami, îţi recomand acest articol.
PASUL 2
                 Aranjează 3 piese albe la fel ca în figura 1, iar apoi introdu câte un picioruş al unei piese în buzunăraşul piesei de mai sus, la fel ca în figura 2.
figura 1

figura 1

figura 2

figura 2

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
PASUL 3
                   Va trebui să introduci picioruşele unei alte piese în cele două buzunăraşele centrale ale ansamblului deja format (Vezi figura 3). Vei continua aceaşi procedură până vei ajunge să ai 16 piese în ansamblu.(figura 4)
figura 3

figura 3

figura 4

figura 4

PASUL 4
             După ce am ajuns în stadiul din figura 4, vom modela după dorinţă ansamblul format, astfel încât fulgul de zăpadă să fie mai voluminos ( Vezi figura 5).  
figura 5

figura 5

               În figura 5 avem 1/5 părţi ale fulgului de zăpadă. Aceleaşi proceduri trebuie urmate şi pentru următoarele 4 părţi.
PASUL 5
                  În acest moment, mai avem de asamblat doar cele 19 piese roşii. Pentru fiecare din cele 5 părţi, vom adăuga câte 3 piese roşii la fel ca în figura 6.
figura 6

figura 6

PASUL 6
            Urmează să legăm cele 5 părţi, o operaţiune care necesită multă atenţie. Cu ajutorul unei piese roşii se unesc primele 2 părţi, introducând picioruşele în buzunăraşele ultimei piese a fiecărei părţi, astfel încât în fiecare parte să fie introdus un picioruş. (Vezi figura 7a şi 7b)
figura 7a

figura 7a

figura 7b

figura 7b

PASUL 7

La fel vom proceda şi pentru unirea celorlalte părţi.

origami fulg de zapada

ÎN FINAL…

fulg de zapada origami 3d snowflake

      SUCCES!

Dacă ţi-a plăcut acest articol sau dacă ai întrebări sau nelămuriri, poţi lăsa un comentariu mai jos sau pe FACEBOOK, cu un simplu click aici!

Categorii: Arta, Tutoriale de hârtie | Etichete: , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Idei: 5 Modele origami 3D de încercat pentru iarnă

                  Arta origami 3D surprinde prin diversitatea modelelor care pot fi create prin îmbinarea modulelor origami. Cotrobăind prin paginile internetului, am selectat câteva modele care pot fi sursă de inspiraţie dacă vrei să construieşti ceva care să îţi aducă aminte de iarnă sau de Crăciun…
 

1. Bradul de Crăciun (autor: Radu Moldovan)

2.Moş Crăciun (autor: Radu Moldovan)

3. Spiriduşul (autor: Danielle Kaal, delinlea.webs.com)

4. Crăciuniţa (autor: PaperCraftCentral.net)

5. Omul de zăpadă (autor: Gosia, minifilcus.blogspot.com)

 
        Şi o imagine care m-a impresionat în mod deosebit… (autor: Mohammad Nofal,  3dorigamiart.com)
                         Dacă ai şi tu o idee sau ai reuşit să construieşti un model, aştept să postezi pe pagina de facebook a blogului.
Categorii: Arta | Etichete: , , , , , , | 4 comentarii

Pingu, Pinguinul origami 3D

                 Dragi prieteni, nu mai are nevoie de prezentare, îi urez bun venit în familia viselor de hârtie lui…Pingu`!
pinguinul origami 3d      Cu siguranţă Pingu` devine cel mai mic exemplar 3D din categoria viselor de hârtie. (atât de mic, încât l-am luat cu mine în Portugalia, dar se pare că s-a îndrăgostit de ea şi… din păcate nu a mai ajuns întreg acasă).
       Oricum, pentru că tot aţi întrebat de modele mai simple, Pingu` e răspunsul.  Aproximativ 120 de piese, 2 ore de lucru şi un tutorial uşurel pe care îl găsiţi pe youtube (în curând şi aici), e soluţia.
 
         S-ar putea să te ajute şi:  Tutorial: Cum construim un modul origami?
Categorii: Arta | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

A fi sau a nu fi… nostalgic

                          Început de săptămână. E luni şi deja mintea mea zboară la ziua de vineri. Am un moment de inspiraţie, am multe chestii în cap, dar nu am voinţa necesară să încep (să termin, cu atât mai puţin) tot ce mintea mea jucăuşă născoceşte.
                          Sătul de dramele de la televizor, încep a căuta prin arhivele camerei mele. Îmi găsesc un portret vechi  şi mă întreb dacă a trecut timpul, dacă am crescut sau dacă… amândouă. Într-un colţ apare anul… 1997 şi un sentiment nostalgic mă cuprinde.
                          Septembrie, toamnă, destul de frig. Dau de un dosar plin cu diplome din clasa I până în prezent. Într-o folie stau neatinse de ani buni 3 medalii cu valoare… Nu sunt de aur, nu sunt nici din argint, până la urmă nici nu contează din ce sunt atâta vreme cât ele mi-au demonstrat ceea ce ştiam… că nimic nu este imposibil! Lângă medalii, stă o poză de la un concurs de dans sportiv. Da… cândva am scris istorie şi inevitabil încă o scriu.
                         Ridic privirea, iar puişorul origami îmi face cu mâna la fel de vesel ca în primăvara anului 2012 când i-am dat viaţă. Probabil se simte nebăgat în seamă la fel ca şi jucăriile de pluş de pe dulapul vecin. Nu le-am uitat numai eu… şi timpul pare că le-a uitat.     
                         Timpul a reuşit să schimbe oameni şi locuri, dar probabil fiind la fel de timid ca şi mine, nu a putut şi nici nu va putea să schimbe ceea ce el a scris deja: istoria personală. Au rămas amintirile, visele şi poveştile, de orice fel ar fi ele. Restul, e curată nostalgie.
Categorii: Porţia de viaţă | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: