Cum m-a ajutat arta origami 3D?

                 Totul a început într-o zi de la sfârșitul clasei a VIII-a când o colegă  împătura bucățele de hârtie. Curios din fire, am intrat și eu în joc, deși până atunci tot ceea ce ținea de desen și arte plastice mi se părea o pierdere de timp. Așa am învățat să construiesc primul modul origami, iar de atunci au urmat alte câteva mii.

                 Prima mea creație în materie de origami 3D a fost o lebădă. Din acel moment am fost ca un copil care primește o nouă jucărie, iar dimineața se trezește devreme cuprins încă de entuziasmul jucăriei primite.

                  Următoarea creație a fost un coșuleț. Înainte să mă apuc să îl construiesc nu am știut ce vreau să creez. Apoi, acest coșuleț a fost rampa mea de lansare. Eram deja în primul an de liceu când la ora de engleză trebuia să prezentăm un obiect personal. Atunci mi-am amintit de coșulețul galben-albastru. Spre surpinderea mea, profa de engleză era pasionată de arta origami, astfel că nu mi-a fost prea greu să iau o notă mare. Nota 9, a fost primul „premiu” obținut în urma activității mele de artist-origami  :))

                   În perioada liceului, arta origami mi-a fost o „prietenă” de nădejde. Îmi aduc aminte că în ore de matematică, istorie sau economie, eu împăturam hârtie pentru modelele pe care le aveam în minte. Am transformat arta și în afacere… vindeam baby-lebede colegilor de 8 martie. Așa am ajuns ca la festivitatea de premiere de la finalul clasei a-XII-a să fiu menționat cu titlul de „artist” al liceului. 😉

                    Alături de creațiile mele origami 3D, am pus în scenă un show, „Nunta de hârtie”,  la un concurs de talente. Am atras atunci și atenția celor de la Palatul Copiilor, care chiar m-au invitat să le explic și altora cum se realizează astfel de modele. Îmi amintesc că după acel concurs, aveam în plan să mă înscriu la Românii au talent, dar am renunțat la idee mai târziu.

                    Un lucru surpinzător chiar și pentru mine a fost răbdarea pe care am avut-o. Îmi amintesc că împăturam bucățelele de hârtie chiar și 5-6 ore fără oprire. Această artă m-a învățat să am răbdare și mai mult decât atât m-a învățat să apreciez lucrurile hand-made.

În fiecare piesă am investit timp și răbdare și așa am reușit să creez un mic univers din hârtie. Un univers care m-a făcut fericit și care m-a îndemnat să încerc să îi fac și pe alții fericiți. Artei origami 3D îi datorez foarte multe. Ea m-a făcut, cu fiecare piesă pe care o așezam, să îmi găsesc calmul, motivația și inspirația.

       

                  Am observat că 80% din vizitatorii mei, vizitează radumoldovan.com datorită artei origami 3D. Nu pot să spun decât că mă simt mândru de ceea ce am realizat, chiar dacă acum timpul îmi permite să realizez noi modele mai rar..

                                                   

                                                        Îmi place să spun că am realizat „vise de hârtie”…